Floare de mac

De as putea sa fiu o floare
As alege fara ezitare
Floarea rosie de mac
Ce tristetii ii este leac
Din strafund de veac

Poveste

Ascunsa intr-o poveste
As vrea sa fiu
Pe care eu sa o scriu
Imagini si vise sa le fac cuvinte

Soarele pe cer sa fie mereu
Culorile sa formeze un curcubeu
Noaptea luna plina sa imi zambesca
Si noapte buna sa imi sopteasca

Iubire

O frunza cade lin
Peste acest cuvant sublim
Ce detine a vraji fericire
Ascunsa intr-un vers de poezie
Oferindu-mi mie
O dulce veselie
Ce imi face inima sa bata
Ca cesul de alta data

Trenul vietii

Viaţa este ca o călătorie cu trenul. Urcăm şi coborm des, în fiecare staţie exista o surpriza sau o tristeţe adîncă. Atunci când ne naştem şi urcăm în tren, întâlnim oamenii care credem ca ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri. Din păcate ei coboară la un moment dat din tren, lasând un gol imens în inima noastră. Însă în tren vor urca alte persoane care vor ocupa un rol important în călătoria noastră. Acestea sunt fraţi, prietenii şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim. Unele dintre aceste persoane care urca în tren privesc călătoria ca o plimbare scurta. Dar exista unii care sunt premanent prezenţi în tren şi sunt gata sa ofere ajutorul lor celor care au nevoie. Unii lasă în urma lor, când coboară un dor veşnic... Unii urca şi coboară, iar noi abia îi observam. Unii decid să coboare pentru a lua un alt tren. Ne mirăm când unii pasagerii pe care îi iubim mult se muta în alt vagon şi ne lasă singuri în acesta etapa a călătoriei noastre. Bineînţeles noi nu ne lăsăm opriţi, încercăm să îi găsim şi sa ne mutam cu ei în vagon. Din păcate uneori nu ne putem aşeza lungă ei, deoarece locul de lungă ei este deja ocupat. Nu putem face nimic, călătoria este plină de vise, speranţe, provocări şi despărţirii.... fără întoarcere. Deci trebuie sa facem călătoria în modul cel mai bun posibil. Să încercăm sa ieşim la capătul ei cu ceii care călătoresc împreuna cu noi şi să ne bucurăm de fiecare moment petrecut cu ei... Sa ne aducem aminte, ca în orice etapă a călătoriei noastre poate exista un prieten de-al nostru care sa ezite şi care are nevoie de înţelegere. Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţelege.
Misterul cel mai mare este ca nu ştim când vom coborâ definitiv din tren, nici când vor coborâ cei ce călătoresc alături de noi, nici măcar cel care sta pe locul de lungă noi. Cred ca o să fiu cuprinsă de duioşie atunci când o să cobor definitv din tren.... Despărţirea de cei dragi şi de cei câţiva prieteni pe care i-am întâlnit pe parcursul călătorie, va fi dureroasă. Va fi întristător să îi las singuri. Dar am speranţa ca odată şi odată va sosi în gara centală trenul. Am să îi vad venind cu bagaje care nu le au avut când au urcat. Ceea ce mă va face fericită este gîndul ca şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.
Dragi prieteni, noi să ne străduim să avem o călătorie cât mai buna pană la sfârşit. Să zambim când ne vine să plângem. Trenul să nu îl părăsim indiferent cât de tristă, plictisitoare sau dureoasă ar fi călătoria. Iar când coborâm definitv, să încercăm să lăsăm după noi, un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe.
Celor care fac parte din trenul meu le doresc: Călătorie plăcută!

Timpul

Timpul trece nu sta in loc
Nu asteapta chiar deloc
Scundele l-am pierdut
Anii au trecut
O viata mi-a ramas
Sa o traiesc
Si ceasul sa nu-l opresc

Fall in love

I really want to fall in love again
Just once....
Then maybe I remember what it feels like
to love and be loved
to want and be wanted
to hold and be held
to listen and be heard
I want to get to know this feeling again
I want to know what it was like
Then maybe...
just maybe...
I could learn to pick myself up again
and get back on my feet
I realy want,
if only just this once
to lose muself
and truly
completely
fall in love....

Cuvinte...

Nu gasesc si nu am cuvinte
Sa explic ce am in minte
Plina de dor inima este
Fiind plecata asa departe

De cei dragi imi amintesc
In ochii as vrea sa ii privesc
Si un zambet sa le daruiesc
"Mi-a fost dor" sa le soptesc